Nu vreau să vă întristez, vreau doar să vă ajut să ajutați, că poate vreți și nu știți pe cine! În plus, scriu acest articol, nu pentru a arată "vai, ce om bun sunt eu", departe gândul, ci pentru că, m-am gândit așa: dacă nu vă scriu despre asta, de unde să știți că se întâmplă? Și m-am mai gândit la ceva: dacă fiecare dintre noi, care are cât de cât posibilități materiale, ar ajuta măcar un om care nu se bucură de aceeași soartă, ei bine, chiar cred, cu riscul de a suna "clișeicississimo", că lumea ar fi un loc mai bun.
 
Ea e Flori, mai mica, ca vârstă, decât mine și e o fată cu care viața nu a fost prea blândă. Am întâlnit-o acum ceva timp, la biserica din cartierul în care locuiesc și, pe lângă povestea ei, m-a impresionat teribil optimismul cu care ține piept soartei. Ce am apreciat la ea e faptul că nu cere, nu se comportă ca un cerșetor, dar atitudinea ei umilă m-a făcut să o întreb dacă are nevoie de ceva. Cât despre puiul ei, Daria..nici nu vreau să vă povestesc ce probleme medicale are, vă spun doar că e un copilaș tare iubibil.
 
Tatăl le-a părăsit imediat după nașterea Dariei, locuiesc într-o căsuță care se dărâmă peste ele, undeva în Găești, lângă București și, pentru a se întreține, străbat în fiecare zi drumul Găești-București, cu trenul, datorită bunăvoinței unui domn care lucrează la CFR și trece cu vederea faptul că nu au bilet. 
 
Prima oară i-am oferit ceva chiar în ziua în care ne-am întâlnit, vreo două pungi mari de haine, ceva de mâncare și niște bănuți, apoi când am văzut-o plecând spre tramvai, mă simțeam chiar prost. O avea pe cea mică în ham, căra cu greu pungile alea de la mine, mai primise și de la o altă doamnă niște lucruri și simțeam așa..că mi-am bătut joc. Am ajutat-o bineînțeles să care lucrurile până la tramvai, dar nu m-am gândit la toate aspectele: cum ajunge cu toate alea acasa, cu ce? Așa că am rugat-o să îmi dea adresa ei, iar în toate dățile de după, am fost personal la ea. 
 
Sunt conștientă că, cazul lui Flori nu e unul singular și sunt persoane care au o viață poate mult mai grea decât ea, dar așa a fost dat ca ea să apară în viața mea și eu în viața ei și vă spun sincer că, de când le-am întâlnit pe cele două, mă gândesc doar la cât de norocoasă sunt că în fiecare an, de Crăciun, am o familie alături, o masă caldă, un brad și cadouri. Și mă gândesc că Daria poate nu va avea parte niciodata de această bucurie, dat fiind faptul că tatal ei le-a părăsit și locuiesc într-o cămăruță, cu niște condiții, pe care nu vi le pot descrie..
 
Mi-am propus ca în fiecare an, măcar la cele mai importante sărbători, să le fac o mică bucurie și, zic eu, ca până acum mi-a și reușit. Dar nu am fost singură în asta și vreau să le mulțumesc pe această cale tuturor celor care s-au implicat și se implică în continuare. Dacă e un lucru important pe care l-am învățat în televiziune e acela că: dacă un lucru nu e făcut vizibil, lumea nu are cum să știe de existența lui. De aceea, m-am folosit de toate căile de comunicare din social media pentru a face cunoscut cazul ei și pentru ca cei care au ceva de oferit să o poată face. 

Prima oară, le-am vizitat chiar de ziua Dariei, care împlinea atunci 11 luni și am putut, împreuna cu câțiva oameni, care nu au rămas nepăsători la postările mele, să îi facem un cadou foarte frumos. 

 

Apoi, de ziua ei, Flori ne-a primit cu drag în umila ei căsuță și mă bucur tare că, împreună cu toți cei care au contribuit, am reușit să le aducem zâmbetul pe buze.

 

Împreună le-am făcut fericite pe Flori și pe fetița ei, Daria! ❤️ Crăciunul trecut Daria a primit o căciuliță nouă, o gecuță nouă și prima ei păpușică, iar de pe masa de Crăciun nu le-a lipsit nimic! 😍🎄

Știu că cei care ajută din suflet nu au nevoie să fie nominalizați, de aceea vă transmit un sincer MULȚUMESC tuturor celor care au oferit ce au putut! Așa că, daca vreți mai multe detalii despre cele două și vă doriți să le ajutați, lăsați-mi un mesaj în privat pe facebook, instragram, oriunde și poate găsim o soluție să le facem viața puțin mai frumoasă Florentinei și fetitei ei! 

O duminică liniștită vă doresc!

Adeline

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *